Tocmai ce am terminat de citit Drive de Daniel H. Pink. Concentrându-se pe lumea business, cartea vorbește despre tipurile de motivație și cum au evoluat acestea de-a lungul timpului.

Pe scurt, folosind o versionare ca în software: Mai întâi avem Motivația 1.0, care e motivația ce ne animă nevoile de bază, ce avem nevoie să supraviețuim: mâncare, adăpost, sex. Apoi, Motivația 2.0 e bazată pe pedepse și recompense (sau “carrots & sticks”) și e principiul pe care (încă) funcționează majoritatea companiilor din lume. Motivația 3.0, ultima versiune, e motivația ce vine din interior și se bazează pe satisfacția obținută din munca în sine. E ceea ce animă majoritatea angajaților din ziua de azi, însă nu este (încă) bine înțeleasă de către angajatori.

 

Motivația în programare

Deși principiile descrise în cartea lui Daniel Pink sunt generale, putându-se aplica în aproape orice domeniu (mai puțin în muncile repetitive, mecanice), ar fi interesant de analizat cum se pot aplica în IT și ce înseamnă Motivația 3.0 pentru IT-iști, în special programatori.

În primul rând, trebuie să pornim de la premisa că programarea e o meserie creativă. Rezultatul muncii programatorilor nu este “număr de linii de cod / oră”, așa că tot ce ține de tratarea programării ca o muncă monotonă, repetitivă, ar trebui să dispară. Asta înseamnă din start că unele concepte cum ar fi “face-time” (prezența fizică 8 ore la birou) și “billable hours” (plata la oră a programatorilor) ar trebui să dispară – și chiar vor dispărea – în mod natural.

De asemenea, diverse studii au arătat că în muncile creative creșterea recompenselor materiale nu ajută creativitatea, ci dimpotrivă, pe termen lung o diminuează considerabil. Pe termen scurt, da, pedepsele și recompensele ajută. Dacă e vineri, iar compania are un deadline luni, un bonus la salariu poate motiva angajații să lucreze și în weekend. Dar atât. Pe termen lung, același bonus nu mai ajută, ci dimpotrivă. Angajații nu vor mai fi la fel de “harnici”, știind că dacă vor ajunge în același impas, compania va fi nevoită să îi motiveze din nou cu un bonus gras. Productivitatea va scădea dramatic.

 

În IT Motivația 3.0 are totuși și câteva elemente de țin de Motivația 2.0, însă acestea țin de asigurarea nivelului minim de satisfacție ce-i permite angajatului să se poate concentra pe munca în sine. Cel mai important element: salariul. În IT, trebuie să recunoaștem, salariul nu mai reprezintă un criteriu ce ține de supraviețuire. Salariile sunt mari, iar un programator ce câștigă 2500 de euro nu va fi mai productiv dacă salariul său va crește la 3000 de euro. Așa că angajatorul trebuie doar să se asigure că salariul oferit este în media pieței.

Alte elemente importante care țin de motivația de tip Motivația 2.0 a angajaților programatori sunt colegii, managementul și mediul de lucru. Toate acestea țin de asigurarea unui climat sigur, neagresiv, care să-i sprijine în timp ce se concentrează pe munca proprie.

 

Analizând un pic piața de IT și ce oferă companiile angajatoare observăm că este o mare diferență între ce își doresc IT-iștii și ce îi motivează de fapt. Toate beneficiile oferite (sală de fitness, abonament medical, asigurare, etc, etc) sunt drăguțe și fac parte din Motivația 2.0, dar atât. Motivația adevărată vine din munca în sine.

 

Care sunt elementele motivaționale în programare?

Acum că am stabilit că în programare s-a făcut destul de clar trecerea de la Motivația 2.0 la Motivația 3.0 – acea motivație intrinsecă, ce vine din interior, fără a fi influențată de factori externi – să vedem care sunt elementele ce o formează. Cele trei elemente sunt: Autonomia (Autonomy), Măiestria (Mastery) și Scop (Purpose).

 

     AutonomiaSe traduce prin dorința de a avea libertatea să luăm propriile decizii asupra a ce și cum lucrăm.

Pentru că e o meserie creativă, iar creativitatea urmează cu greu un plan, programatorii sunt cu atât mai eficienți, cu cât li se dă libertate cât mai mare de creație. Unii angajatori au înțeles acest lucru și profită din plin de asta. Un exemplu este Google ce oferă 20% din timp angajaților pentru a dezvolta un produs propriu pentru companie. Ca o notă interesantă: așa au apărut Gmail, Google News și AdSense.

Dacă creativitatea legată de produs este mai greu de acceptat, deoarece majoritatea business-urilor au anumite produse pe care TREBUIE să le dezvolte, autonomia se transformă în libertatea de a lucra așa cum îți dorești. Asta se transformă în concepte ca “work from home” și “ore flexibile”. Din această cauză aud din ce în ce mai mulți IT-iști spunând: “Lasă-mă să lucrez de acasă. Promit ca în schimbul încrederii să îți ofer rezultate de cea mai bună calitate.” Programatorii vor să fie recunoscuți ca adulți responsabili în care se poate avea încredere.

De asemenea, programatorii își doresc să aibă libertate în deciziile tehnice. Deși un anumit limbaj sau framework este de obicei impus de către angajator din raționamente de business, anumite decizii tehnice ar trebui să lăsate la latitudinea programatorilor. Pe lângă senzația de libertate ce le-o oferă luarea propriilor decizii tehnice, creativitatea programatorilor poate duce uneori la soluții extrem de utile pentru business.

 

     MăiestrieDorința de a încerca să devenim din ce în ce mai buni într-un domeniu ce contează pentru noi.

O caracteristică importantă a programării este necesitatea continuă de învățare și dezvoltare. Din fericire, această necesitate se află în sinergie cu dorința programatorilor de a se dezvolta și de a deveni experți într-o anumită ramură din domeniu. Fie că e un limbaj de programare, un framework sau o metodologie, toți programatorii doresc să devină experți.

Însă calea spre măiestrie este uneori extrem de lungă, iar competiția extrem de mare. Din această cauză își doresc majoritatea programatorilor să lucreze pe tehnologii noi. Nu vor zice asta (sau nu vor realiza), dar pe tehnologii noi concurența este prea mică, iar calea spre mastery este mai scurtă. Iar uneori, programatorii cu adevărat buni își creează propria cale și, evident, devin experții în acea zonă. Câți programatori știți care lucrează la dezvoltarea propriului framework, sau a propriei librării?

Tot pentru atingerea măiestriei, programatorul are de cele mai multe ori nevoie de mentori. Un Team Lead sau coleg foarte bun, stăpân pe domeniul lui, care să-l ajute să devină mai bun.

 

    ScopDorința de a simți că lucrăm la ceva meaningful, ce are sens și ajută.

Un ultim element al motivației, dar unul la fel de important, este scopul muncii. Cu ce ajută munca programatorului? Care este rezultatul final? Cu ce face lumea mai bună?

Programatorii vor să creeze cu un scop. Să creeze ceva ce contează. De asta majoritatea programatorilor devin extrem de dezamăgiți când proiectul la care au lucrat este anulat, iar munca lor nu mai ajunge publică. Personal am fost în această situație de câteva ori – este extrem de dezamăgitor. Aceasta este explicația pentru lumea Open Source. De asta unii programatori lucrează, uneori chiar fără să fie plătiți, la proiecte care le fac plăcere și le dau un scop. Același programator ce lucrează la job 8 ore pe câteva mii de euro, merge acasă și mai lucrează, uneori până târziu în noapte, la un proiect fără absolut nicio motivație financiară, dar care îi rezolvă nevoia de a creea cu un scop.

Angajatorii ar trebui să explice programatorilor la ce va fi folosită munca lor. De către cine și pe cine va ajuta. Punerea față în față cu utilizatorul final poate fi uneori cel mai bun factor motivator pentru un programator.

 

Concluzie

În ultimii ani observ mulți oameni din diverse domenii intrând în IT, în special programare, în principal pentru partea materială. Dar, pe lângă recompensele salariale, ce îi motivează? Vor fi ei motivați să-și găsesc impulsul în sine pentru a deveni la un moment dat experți în domeniu? Pe tine ce te motivează?

 

Ți-a plăcut articolul. Vrei să ne sprijini? Aruncă o privire peste lista de job-uri de mai jos și aplică:

Ce îl motivează pe un programator?

Vrei să te anunţăm când scriem ceva nou?

Politica de confidențialitate