“About 3 million computers get sold every year in China, but people don’t pay for the software. Someday they will, though. As long as they are going to steal it, we want them to steal ours. They’ll get sort of addicted, and then we’ll somehow figure out how to collect sometime in the next decade.” – Bill Gates, 1998

În mod normal pirateria software nu este văzută cu ochi buni. Însă, în unele cazuri, ea este acceptată și, fără a fi pe fața, chiar încurajată de compania ce este “păgubită”. De ce? Pentru că compania respectivă obține altfel de beneficii, de obicei pe termen lung, dacă produsele sale sunt piratate pentru o perioadă de timp.

Așa că o să vă spun povestea Microsoft și de ce a existat o perioadă lungă în care nu a împiedicat piratarea propriilor produse. Poate seamănă a teorie a conspirației, poate lucrurile nu au fost planificate, însă este evident că Microsoft a obținut beneficii majore din nepedepsirea celor ce le piratau produsele.

În anii 90 și la începutul anilor 2000, piața din România era destul de slabă. În 1996, când a apărut legea copyright-ului în România, procentul de piraterie software în România era de 86% ! Pentru că oamenii câștigau mult prea puțin pentru a-și permite să plătească pentru produse software. Așa că Microsoft avea șanse mici să câștige bani din vânzarea de licențe software pentru persoane fizice. În schimb, a avut (evident, e doar o teorie ce nu se poate demonstra) o strategie pe termen mediu spre lung: a făcut un “training” gratuit și de lungă durată întregii populații a României pentru a utiliza produsele Microsoft: Windows, Office, etc

Practic, nepedepsind pirateria produselor sale, Microsoft a creat o piața liberă în care produsele sale erau gratis și ușor de procurat (mai țineți minte tarabele cu CD-uri piratate din anii 1997-2000?).

Tehnic vorbind, Microsoft nici măcar nu făcea eforturi prea mari pentru a împiedica pirateria. Vă spune ceva RW9MG-QR4G3-2WRR9-TG7BM-33GXB ? În aceeași perioadă în care producătorii mici de software aveau tot felul de strategii complicate de combatere a pirateriei, cel mai important producător de software avea doar un key ce funcționa pe orice copie piratată.

Astfel, oricine le putea procura și învăța. De obicei, asta face generația tânără: copii, adolescenți, studenți. Partea frumoasa pentru MS e că această generație tânără a crescut, s-a maturizat și a intrat în câmpul muncii. Știind doar tehnologii MS. Produsele MS în România au devenit atât de cunoscute încât acum orice job ce presupune lucrul la calculator, oricât de low-level ar fi, presupune cunoașterea acestor tehnologii. Gândiți-vă. Câți dintre cunoscuții voștri (ok, non IT-iști) folosesc Windows? Câți dintre cunoscuții voștri folosesc Microsoft Office?

Având în față această realitate, angajatorii au trebuit să se adapteze la aceste cunosținte pe care toți potențialii angajați le aveau. Cum? Cumpărând licențe MS, desigur.

Apropo, în același timp în care nu avea nicio problemă cu persoanele fizice ce piratau software, MS făcea parte din Business Software Alliance (BSA), organizație ce luptă împotriva pirateriei software, organizație din care făceau parte companii ca EA, Adobe, IBM, Oracle, etc. BSA făcea percheziții, împreună cu poliția, la toate firmele ce aveau potențialul să folosească produse Windows. De ce? Pentru că de acolo trebuiau să vină banii: companiile trebuiau să plătească. Și MS trebuia să transmită un mesaj clar că nu este acceptată pirateria și în cazul lor.

S-a ajung astfel la cazuri în care BSA făcea controale, dar pedepsea doar utilizarea licențelor MS. Exemplu personal: am avut un prieten ce avea un “net-cafe”, cu câteva calculatoare cu Windows și câteva jocuri pe ele. Conform vechilor obiceiuri, nu avea licență pentru nimic. Și a venit BSA-ul în control. BSA din care făcea parte MS și EA (jocurile FIFA, NBA, NHL, etc). Prietenul respectiv a plătit o amendă extrem de mare. EA nu era foarte afectată, s-a mulțumit cu câteva daune minime. În schimb, MS a fost cea care a ținut să ceară daune cât mai mari și să transmită un semnal clar că piratările produselor sale nu se acceptă în toate cazurile.

Dar lucrurile devin și mai bune pentru MS. Unii dintre acești tineri obișnuiti cu tehnologiile MS au devenit funcționari publici. Iar statul a trebuit să – exact! – să cumpere licențe Microsoft pentru ca angajații să poată juca Solitaire, aaa, pardon, să poată fi productivi. Așa de bine este plasat Windows-ul în administrație, încât majoritatea funcționarilor nici măcar nu au noțiunea că ar exista un alt sistem de operare.

Licențele MS au devenit extrem de cerute, iar ca să fii compania ce le importa în România era o afacere mare. Foarte mare. Atât de mare încât se dădeau șpăgi serioase pentru asta. De exemplu, dosarul Microsoft. Pe scurt, în 2003 (probabil și mult mai devreme) câteva firme ce importau licențele MS în România dădeau șpăgi de zeci de milioane de euro pentru a convinge statul român să cumpere de la ei. La ce se foloseau aceste licențe? Nu pentru angajații din sectorul public, căci acolo statul deja cumpăra licențe MS, căci asta cereau angajații. Nu – și aici e partea nenorocită a poveștii. Licențele erau pentru școli. Ce vorbeam mai devreme legat de gândirea pe termen lung? Oamenii se asigurau că și următoarea generație va învăța software-ul MS, iar statul va fi nevoit să le cumpere produsele timp de încă o generație.

Totuși, aceste șmecherii care s-au făcut pe perioadă de aproximativ 20 de ani (până acum 😉 ), au și o parte bună. Unii din acei tineri care piratau licențe MS în copilărie, au devenit IT-iști. Sistemiști. Programatori. Care, ghici ce, utilizează și programează în tehnologii Microsoft.

Astfel Romania a devenit una din țările cu cei mai buni și mai mulți (relativ la mărimea populației) programatori de .NET.

Apropo, dacă căutați un job de programator .NET, aici este unul foarte potrivit.

În momentul de față, rata de piraterie în România este de 60-65%. Nu sunt date legate de câte licențe sunt piratate de persoane fizice, și câte de persoane juridice. Dar cred că putem bănui că strategia continuă și astăzi.

 

 

De ce pirateria este uneori acceptată?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *